Nu știu dacă „sașii noștri” plecați în Germania se pot numi diaspora românească și n-a știut nimeni să-mi spună. Nici dacă, altădată, coloniștii germani din Transilvania au fost percepuți astfel de țara mamă. Michael Schmidt a fost printre primii germani născuți în România care s-au întors și care au pariat pe dezvoltarea acestei țări și a economiei ei.
Povestea lui de business începe în anul 1994, odată cu înființarea companiei Automobile Bavaria, ca unic importator pentru marca BMW. Astăzi conduce unul din cele mai mari grupuri de dealeri auto din Europa centrală şi de Est. Dar afacerile lui Michael nu sunt totul. Vorbește destul de puțin despre ce face pentru oamenii și locurile unde s-a născut. A făcut parte, de-a lungul anilor, din Asociaţia Saşilor Transilvăneni din Germania, precum şi din Fundaţia Saxonia din Transilvania, iar acum conduce și propria fundație.
În iulie 2010, cand Michael Schmidt a sărbătorit a 50-a zi de naștere a decis cu acea ocazie să își focalizeze energia pe proiecte care necesitau urgent ajutor și astfel a înființat Fundația Michael Schmidt cu scopul de a sprijini conservarea și reconstrucția patrimoniului Transilvaniei.
Îl găsim într-o duminică toridă de vară, după oboseala unor zile pline de sărbătoarea Haferland, unul dinpre cele mai mari evenimente ale sașilor în Ţara Ovăzului. A avut sute de invitați, participări în mai multe sate la rând, discursuri și întîlniri emoționante cu prieteni și vecini pe care-i vede atât de rar. E liniștea de după, nimeni nu pare să se fi trezit, nu scârțâie nicio poartă, nu latră niciun câine. Întreaga suflare a satului pare să conspire la liniștea necesară somnului prelungit al musafirilor, care au umplut pensiunile si toate odăile de oaspeți ale localnicilor. Dincolo de zidurile vechi de piatră, în curtea fostei case parohiale pe care a renovat-o și a inaugurat-o anul trecut, începem să povestim, pe îndelete, despre viața la Criț, despre viața în România, despre efectul Iohannis și criza mondială. Dar mai ales despre investiții în rădăcini, aceasta fiind o altă „afacere” a lui Michael.
Ce ați mai făcut de când nu ne-am văzut? Satul mi se pare mai prosper, iar între timp interesul față de sași și istoria lor a crescut, ceea ce e bine.
Tocmai am încheiat ediția din acest an a Săptămânii Haferland, organizată împreună cu Fundația Peter Maffay, am început joi în Fișer la azilul de bătrâni, vineri la Saschiz, seara – un concert de orgă la Viscri și sâmbătă, aici la Criț, unde am avut peste o mie de participanți la slujba religioasă concertul de orgă și balul tipic săsesc. Anul acesta am avut ca motto educația, „Istoria ne învață”, pentru a încununa proiectele fundației în acest domeniu, dar si pentru că, în satul Criț a fost atestat cel mai vechi regulament școlar sătesc al sașilor, datând din anul 1593. Există un altul mai vechi cu 40 de ani, dar din Brașov, care era însă oraș.
Aici a existat și prima școală obligatorie și gratuită din Europa… este după colț.
Da, a fost o școală îngrijită și administrată în cadrul Bisericii Evanghelice. După 1945, ea a trecut în administrarea statului. Dacă mergeți prin satele săsești, veți vedea că, alături de biserici, cele mai impunătoare clădiri din sat erau școlile.
În grădiniţele şi şcolile din România sunt înscrişi 23.156 copii care învaţă în limba germană, însă numărul profesorilor este insuficient. Pentru a-i sprijini pe cei care vor să devină dascăli în limba germană, Fundatia Michael Schmidt acordă burse de studiu stundenților, începând din 2013. Fondurile strânse inclusiv în timpul festivalului Haferland, prin sponsorizări și donații, sunt redirecționate către acest scop.
Citeste tot articolul aici.
